somethink special...

 Se mai trezește încă o dată, obosită-n coate, să te învelească-n noapte. Care plânge în ea dacă tu plângi.  Care mai stă încă puțin ascunsă să te privească după ce tu deja ai plecat și ușa ai închis.  Care îți așază ștrampii sub pantaloni și bluza sub paltonaș, să stea bine, să nu te deranjeze.  (...) Care se întreabă mâine ce îți dă să mănânci. Care e fericită când crești puțin mai mare cu încă un an, dar și mai fericită că încă rămâi puiul ei. (...) Mama e omul de pe pământ care se învinovățește cel mai mult.  (...) Omul ‘cela pentru care vei conta mult și îndelungat. Omul ‘cela care va face orice să îți fie ție bine. Și va gandi asta mereu. Să îi fie lui bine, să îi fie ei bine. De aia fac, de aia mă duc, de aia nu sunt, de aia...  Mama, omul acela frumos pe care într-o zi îți va fi cumva, necum, să îl vezi. Poate nu o vei suna mereu.  Poate nu o să îți vină să te mai duci pe la ea așa des. Poate vei ști și tu că ai crescut și asta e, acum ai viața...

Să Te-oi mai certa Și-oi mai țipa Și, Doamne, oh Cât ți-oi mai greși Și azi Și mâine Și poate-n multe zile, Dar tu să știi că ești copil iubit (...) Poate nu o să-ți dau tot din lume, Dar o să-ți dau tot din mine Nu o să fiu mama cea mai bună, Dar o să fiu mama ta lună de lună Și-n fiecare strop de noapte  O să te adorm cu un sărut de lapte Ca tu să știi că ești copil iubit. Și poate mâine, Poate dintr-odată, Ceva o să mi se întâmple Pe inima un junghi îmi va sta Și la pământ mă va răpune rău Dar tu să știi c-ai fost copil iubit.  Și de-ntr-o zi te vei gândi la mama Uită-te bine de tot pe cer (...) Tu apleacă-te peste a mea piatră Și-ți voi șopti de dincolo de ea: Tu să știi că ești iubit, copile,  Acum și-n vecii vecilor  De mine. Mama.

 Când ești la rândul tău părinte,  O singură dorință ai Să îl iubești tare, tare de tot Să aibă mamă,  Să aibă tată, Să fie sănătos.  Când ești la rândul tău părinte Copilăria îți vine pusă pe o tavă De acolo nu știi ce să iei  Să iei îmbrățișările? Bătăile? Certurile alor tăi? Când ești la rândul tău părinte  Faci rugăminți târzii într-un ceas păgân,  Și-ți juri ca tu nicicând să fii  Ca mama ‘ceea ce te-a împins Ca tatăl ‘cela ce n-a prea fost. Când ești la rândul tău părinte Te uiți în spate și vezi în față Pe tine mică în omulețul ăsta (...) Dar, Când ești la rândul tău părinte Te legi la mâini încătușat Cu-n fel de legământ în tine-ți pui Că niciodată n-o să faci ca ai tăi (...) Când ești la rândul tău părinte Vrei ca el să crească cum tu nu ai avut Îți spui: Să-i fie bine lui, Să aibă ce eu n-am avut, Să nu treacă prin ce-am trecut. (...) Când ești la rândul tău părinte  Atât vrei pentru el Familie să aibă, Să fie și ceva pe masă, Să vă...

  dată

 Și te priveam. Stăteai pe margine de pat, Pentru că adormisei Și-am scris cu degetul pe spatele tău:  mama. Și mi te-am închipuit  Într-o lume fără viruși, Într-o lume mai bună, Mai neafurisită Și mai mult sunând a omenie Decât a lăcomie. Apoi te-am mutat de la marginea patului Și mi-am dat seama că eu sunt mama Și poate-s unicul om care o să știe  Unde ți-e limita, Unde ți-e durerea, Nevoia Sau dorința de-a fi strâns la piept. Am scris cu degetul pe spatele tău mama - Nu pentru că te credeam al meu, Ci pentru că mă credeam a ta, Dar a ta cu tot ce pot - Să mă năpustesc asupra ta într-un foc, Să iau de la tine cele pentru care ești prea mic, Și să te las să te bucuri de cele pentru care nu ești prea mare. (...) Într-o cameră, Într-o noapte, Într-o singură clipă, Am scris cu degetul pe spatele tău: Mama. Știi de ce?  M-am gândit că atunci când o să pleci afară La drum Sau undeva, departe,  O să se vadă pe sub bluza ta Pe sub rucsacul tău, copile, Scris -...

 Să te țin încă în burta mea, încât să stai lipit de mine mereu. Nu mai am cum. Acolo îți cântam lumea întreagă. Acolo te-am auzit prima oară cum suni tu, cum bate o inimă în mine. Acolo unde erai tu, aveam grijă cum mă așezam, stăteam mereu pe o parte, ca tu să respiri bine. Curgeai prin mine copile, iar eu nici măcar nu știam cum arăți.  (...) Sunt zile în care te-aș întoarce înapoi în mine, să te știu acoperit de pielea mea și atât, căci acolo erai bine.  Mă frânge tot ceea ce ți se întâmplă și îți face rău.  Te învăț cum să le faci față, sunt și eu acolo lângă tine ca un pion pe-o tablă de șah, mă țin după tine ca o nebună. (...) Te-aș întoarce în mine atunci când mă vezi urâtă. Când îmi spui că nu vrei să mai vorbești cu mine. Atunci te-aș întoarce din nou sub pântecul meu, poate așa nu vei ști cum arată mama și nu vei mai crede despre mine asta. Eu o să îmi mângâi, ca atunci, pântecul umflat și o să știu că tu te apropii să vii.   (...) Dar de fiecare...

 Dacă o mamă îți spune că e obosită... de ești soțul ei, nu-i spune că și tu ai fost la muncă toată ziua; de ești mama ei, nu-i spune ca așa erai și tu când ea și sora ei erau mici;  de ești mamă și tu, nu-i spune că ai tăi copii dorm și se joaca singuri și ai timp de toate; de ești o prietenă, nu o întreba de ce;  de ești necunoscut, nu-i spune că nu o crezi... Spune-i, mai bine, că: știi cât de greu îi este,  înțelegi prin ce trece, face totul bine pentru copilul ei, ai vrea să fii o mamă la fel de bună ca ea.  ................................................................ Sau taci.  Căci și tăcerea, pentru o mamă, E răspuns de aur. Ci nu învinuirea,  critica ori  comparația. Tu, străine, spune-i că mamele... sunt armuri de război, sunt mâini de oțel, sunt nervi de piatră, sunt inimi de sânge clocotind, sunt povești de spus. Mamele sunt povești de spus, da. [Text: Karina Simion, Micul Marc]

 ZILE  Sunt zile când eu nu știu cum mă mai cheamă. Când alerg și nu se mai termină. Sunt zile când urlu. Sunt zile când nu mai știu cum arăt. Și zile când timpul se ascunde după colțurile pereților, de mine. Sunt zile în care nu îmi mai rămâne nimic. Zile în care mă întreb dacă tu ai știut că sunt acolo, dincolo de odaia-n care stăteai pe jos și te jucai. Și zile în care se arde mâncarea pe foc. Și zile în care se ard în mine pe rând, dorințe, nevoi și speranțe. Zile în care, să mor, aș vrea să te mângâi mai mult. Zile în care, să trăiesc, aș vrea să las pe din afară tot ce nu are legătură cu tine. Dar să știi ceva, pui al meu, în toate zilele ăstea, ceva nu uit. Că eu sunt mama ta.

  Mă uit la tine cum te joci și vorbești singur. Și eu stau în spatele tău și parcă aș plânge, parcă aș urla. Dar durerile mele nu își fac loc aici, în spatele tău, pentru că tu nu meriți asta. Tu ești sfânt. Tu ești sfânt, copile al meu. Stau în spatele tău și îmi strâng uneori inima de gât, ca și cum ar trece mai repede sau mai ușor: tot ce mi-a fost greu, toate nerăbdările mele, toate neajunsurile. Și știu că mulți mă vor critica. Dar oare un copil nu ți-e de ajuns? Ba da, normal că îți e. Dar cred că fiecare dintre noi trăim cu durerile noastre neplânse, cu speranțele noastre limitate, ca și cum mereu am luat din noi că să îi dăm lui, pentru că așa e corect. Și la noi nu a mai ajuns nimic. Nimic. Stau în spatele tău și din afară pare că tu ești între patru pereți și atât, dar tu ai atâta libertate, atâta libertate. Uneori îmi vine să ți-o fur să fug cu ea în lume. Să îți fur puțin de libertate și de lumină. Doamne, cât de multă lumină ai tu. Și iar trebuie să mă opresc, pentru ...

"Să mergi mereu cu fruntea sus femeie, să nu-ți pleci capu-n fața nimănui! Chiar dacă suferi viața nu se încheie. Ești unică! Ca tine alta nu-i! Și sufletul să nu ți-l lași călcat, de nimeni niciodată, în picioare!       Respectă-te mai mult căci e păcat să ai un suflet sfărâmat, care te doare! Învață-te să ai grijă de tine, iubește-te așa...așa cum ești! Tu ești frumoasă, știi asta prea bine si altceva nicicând să nu gândești!       Femeie, fii mereu pretențioasă să nu te mulțumești doar cu puțin! Fă nazuri dacă vrei, fii mofturoasă cu sentimentele care îți aparțin! Și dacă vor dori să te doboare, să nu îți pleci privirea-n fața lor!          Păstrează-ți frumusețea și candoarea, chiar dacă simți durerea rănilor! Să nu te rogi de ei să te iubească, nu te-njosi și nu te întrista Și nu-i ruga să nu te părăsească! Să plece...chiar de suferi, tu vei rezista!        Mergi mai...

Bucura-te de viata, femeie frumoasa! Daca mi-as putea trai din nou viata, M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la serviciu pentru o zi... As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir, in loc sa o las sa se topeasca in camara... As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult... As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie curatata. As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cand cineva vroia sa aprinda focul in semineu. Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui. N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara, doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat. As fi stat intinsa pe pajiste cu capul pe iarba. As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata. Dar, cel mai mult, sa am o a doua sa...

Cosmina Bîltac: Ganduri, cafea si dor de tine... : Te trezesti intr-o dimineata cu un gust amar, cu dintii incarcati de visele noptii, degetele de la maini umflate si urate, ochii mici si i...

Stiu....e atat de mult de cand nu am mai scris... m-am pierdut, m-am ratacit in timp...in amintiri...in viata. Si trec anii, si trec clipele, si trece viata pe langa noi.. si noi....uitam de noi..uitam de iubire.. Sau poate ca nu uitam, nici de noi nici de iubire,doar mergem inainte ...urmam calea cea mai simpla..ne-am departat unul de altul,mai mult decat oricand... ..doar sa ne fie bine.... si totusi...te iubesc la fel de mult..sau...chiar mai mult decat oricand...

 ...............'' doua singuratati ce se protejeaza, se ating si se recunosc." ( Ra iner Maria Rilke )

                 

                                        Ştii să asculţi? Auzi vântul la fereastră? Auzi păsările care pleacă şi se întorc, ducând şi aducând primăvara? Ştii ce-i nostalgia? Priveşti uneori pe fereastră fără să vezi nimic? Sunt pe acolo şi într-acele, fără fiinţă, o apropiere şi o îndepărtare în preajma ta. Gândeşte-te la mine ca la o stea desprinsă din tine şi dusă în întunericul fără fund.

Am vina mea....de-a fi femeie,si-am obosit.... sa ma pierd in vise,pe care nu le mai pot controla.. sa fiu afectata de fiecare lucru mic din jurul meu.. Am obosit sa ma prefac ca nu stiu ce gandesti..doar pentru a fi diplomata... sa tac si sa inteleg...desi ar fi fost multe de spus..si multe de aratat... Am obosit sa iert oameni pe care inainte i-as fi calcat in picioare cu cruzime.. Am obosit sa fiu o carte perfecta in ochii lor..dar tot fara continut in ochii lui.. ... sa fug...de tot ce m-a ranit vreodata.. am obosit sa ocolesc toate lucrurile peste care inainte treceam cu sila.. sa fiu asa cum as fi vrut mereu sa fiu.. Am obosit sa i-mi ascund lacrimile dupa un zambet fals...doar de dragul celor de langa mine.. sa adun cioburi de suflet...doar pentru a exista..nicidecum pentru a trai.. am obosit sa fiu femeie..sa fiu in pauza de mine.. as vrea sa i-mi las trupul fara suflet pentru o clipa..si sa zbor... sa privesc de undeva de acolo de sus... sa aud fiecare gand despre mine..sa vad...

                   Mi`e dor de privirea aceea care imi ajunge pana la suflet, de imbratisarile care reusesc sa ma faca sa uit de tot si de acele saruturi pe frunte, care ma fac sa ma simt ...in siguranta..... ...................singurul lucru care conteaza e ca il iubesc. Atat. Fara alte explicatii sau detalii.

TE IUBESC!!!!

              Ma regasesc mereu in oglindirea sufletului tau. Iubesc pe jumatate... cu o jumatate de inima. Cealalata jumatate ti-am daruit-o tie. Din iubire m-am schimbat, din iubire am invatat sa iubesc cu adevarat... un inger fermecat. Cum poti oare sa  ranesti... cand tot ce fac e sa te iubesc?

Balanta iubirii      Am incercat sa iubim.Ne-am oferit inima si sufletul.Cum as putea sa-ti arat cat de mult te iubesc? Sunt momente cand nu mai stii cum sa o exprimi, sa o arati, desi o simti cu toata fiinta ta.Intre mare si cer esti doar tu... intre ape, doar tu imi esti pamant... unde sunt eu, esti si tu...cuvinte tandre, vorbe care m-au facut sa visez. Iar dupa ce am prins aripi de zbor, cuvintele de iubire unde s-au dus, cand le-am pierdut? Nu mai regasesc cuvintele, iar focul iubirii arde mocnit doar in sufletele noastre, dar cred cu toata convingerea ca marea iubire ramane cea in care iubesti neconditionat.Intr-o balanta a iubirii nu exista echilibru perfect, pentru ca sufletele noastre sunt atat de complexe si diferite.Astazi am pus in balanta iubirea si iertarea... cantaresc la fel... intr-un echilibru dureros.          

I-au crescut aripi sufletului meu; şi a învăţat să zboare pe adierea speranţei, către iubire iar atunci, când furtunile vieţii se ivesc în cale, se adăposteşte în cuvinte scrise… să nu cadă în abisul suferinţei şi aşteaptă un răsărit nou de fericire. ''catalin cadar''

Ai simtit vreodata cum te arde privirea barbatului pe care il iubesti atunci cand se uita in ochii tai adanc in timp ce tace? Ai simtit focul raiului, caldura iadului, adrenalina curgandu-ti ucigator prin vene, dorinta ta de a nu-l lasa niciodata sa plece, dorinta lui de a se pierde pentru totdeauna in bratele tale, certitudinea si extazul de a avea parte de o minune asa cum nu ti-a mai fost dat sa traiesti niciodata? Ai simtit vreodata ca iubirea ta si a lui, iubirea voastra, nu mai are deloc loc, nici spatiu, nici timp sa se reverse, sa te inunde, sa te ravaseasca? Ai simtit vreodata ca indiferent de ceea ce s-ar intampla dupa.... o sa porti aceasta iubire cu tine, inchisa intr-o taina a sufletului, ca pe o bucurie sau ca pe o cruce, ca pe o parte din tine de care nu o sa poti niciodata sa te eliberezi? Eu da. . Probabil ca si tu. ...

"Viata este uneori foarte zgarcita: trec zile,saptamani,luni,fara sa simti nimic nou.Totusi,odata ce se deschide o usa,o adevarata avalansa patrunde prin spatiul deschis.Acum nu mai ai nimic,iar in clipa urmatoare ai mai mult decat poti accepta." - Paulo Coelho

Femeia din zodia Fecioarei O astfel de femeie îşi poate părăsi soţul pentru un bărbat pe care l-a cunoscut pe malul vreunui ocean îndepărtat, poate naşte copilul iubitului ei fără să fie căsătorită cu el şi poate înfrunta lumea ostilă cu fruntea sus. Sînt multe de învăţat despre acest simbol vulnerabil şi fragil al feminităţii nepătate. În primul rînd, coloana ei vertebrală e făcută din oţel inoxidabil. E adevărat ca e fundamental timidă. Fără îndoială. Fecioarele nu se caţără pe lădiţe de lemn ca să ţină discursuri înflăcărate, agresive, înflăcărate, nu sînt arestate pentru conducere sub influenţa alcoolului şi dacă găseşti vreuna care să joace într-un spectacol burlesc, fă-ţi o cruce mare! Dar e puţin probabil. Dar o femeie din Fecioară e, totuşi, o femeie. Are toate vicleniile şi armele necesare, inclusiv hotărîrea de a-şi căuta fericirea, oriunde s-ar afla aceasta. Dacă pe acest drum se întîmplă să dea peste ceva spini, nu v...

“Asculta-ti fiinta. Ea iti da in permanenta indicii cu un glas firav. Nu striga la tine, asta e drept, insa daca stai si asculti putin, in liniste, ai sa incepi sa-ti dai seama cum esti. Fii persoana care esti. Nu inceraca niciodata sa fii altul, si vei deveni matur. Maturitatea inseamna asumarea responsabilitatii de a fi tu insuti, indiferent de pret. Maturitatea inseamna sa risti totul.”  Osho De azi ma maturizez si sunt constienta de toate trairile mele, sunt parte activa in viata mea, iau parte la sentimentele mele, la relatiile mele, la actiunile mele, la comportamentele mele. Tot ceea ce fac, fac intr-un mod constient, ochii mereu deschisi pentru a putea privi tot ce ma inconjoara, gandirea neadormita pentru a putea procesa evenimentele din viata mea, sufletul deschis la orice fel de simtiri, de sentimente profunde, indiferent de natura lor. Pana la urma, acesta capacitate a noastra incomensurabila de a simti ne face oameni maturi. Un om matur daruieste iubirea fara a ...

.............iubesc un barbat atat de mult, incat ma simt libera, si il vreau liber. Nu emit drepturi cu aere oficiale, ci doar ii incredintez, clipa de clipa,atatea cate sunt, dragostea mea. Daca va vrea sa plece, n-am sa-i atarn de glezna. Doar am sa-l astept, iubindu-l cu voie, fara voie, pentru totdeauna.... simt arzand in noi o iubire pe care am asteptat-o toata viata. Si stiu ca, asa cum se intampla celor norocosi si neingraditi de conventii, atunci cand intindem unul spre altul bratele pentru imbratisare, e ca si cum am intinde aripile pentru zbor.

Cu ce sublere masori emotiile ca sa stii ca au devenit sentimente? Cum iti cantaresti bataile inimii ca sa pricepi daca ceasul ei tine ritmul unei mari iubiri sau doar se grabeste dupa o tresarire de teama, de dor, de speranta? Am banuit ca m-am indragostit cand am adormit cu gandul la el si m-am trezit pentru ca-mi era dor sa mi-l amintesc din nou. Dar nu mi-am dat dreptul sa cred. Si-atunci am mai asteptat o vreme. Si m-am gandit din nou ca m-a napadit o dragoste mare cand m-am pomenit mergand pe strada si intorcand capul cu speranta ca, printr-o minune, el a rasarit langa umarul meu stang, acolo de unde se dezlipise ultima data lasandu-mi senzatia ca mi-a jupuit pielea, ca a iesit din mine, rupandu-se de intreg. M-am intrebat din nou daca nu cumva am gasit iubirea aceea, pe care o cautasem toata viata, atunci cand dorul de el m-a urmat in vis, si m-a facut sa tresar din somn mistuita de setea de a-i fi mama, si sora, si sotie, si fiica. Cum stiu ca iubesc? Poate pentru ca ma intreb...

Albastru Te reprezinta albastrul ceea ce inseamna ca esti o persoana visatoare si optimista ce da dovada de o incredere nemarginita in natura umana. Nu iti plac conflictele, disputele sau competitiile deoarece impun ierarhizarea oamenilor. Esti o persoana empatica; ii simti pe cei din jurul tau, le intuiesti trairile si nu poti suporta sa ii vezi suferind. Motorul din spatele actiunilor tale e dorinta de traire autentica; urasti falsitatea si cuvintele subintelese ce ascund adevarul. Vrei sa te descoperi pe tine asa cum esti si sa ii descoperi si pe cei din jur. Albastrul e simbolul profunzimii spirituale; gandeste-te numai la inaltul cerului sau la adancul albastru al oceanelor. Acesta mai simbolizeaza si profunzimea trairilor afective dar si serenitatea de care dau dovada persoanele ce se inscriu in aceasta categorie. Persoanele 'albastre' aleg meserii ce le permit interactiunea cu alti oameni; acestia sunt in general asistenti medicali, doctori, psihiatri, agenti de turism, ...

Mi-e dor sa-mi fie dor de o imbratisare, de-un sarut, de-un “Te iubesc”. Mi-e dor de clipele in care iubeam, fie si fara rost, fara speranta, coplesita de dor, innebunita de dorinta. Cand imi inabuseam lacrimile in capul pieptului si visam ca poate voi fi iubita. Mi-e dor sa tanjesc dupa un prim sarut sau o prima noapte de amor. Imi lipsesc clipele in care fixam cu privirea ore in sir telefonul, in care imaginam scenarii, le stergeam, le refaceam. Mi-e dor de bucuria de a iubi cu inocenta si prostie, de a crede ca dragostea dureaza vieti de-a randul. Mi-e dor sa-mi pierd respiratia in privirea lui, sa plang de fericire si nerabdare si sa ma las purtata de vis. Imi lipsesc vremurile in care credeam cu tarie ca pot modifica geografia planetei in numele iubirii. Si pot muta muntii si pot sterge anii si pot uita si iubi oricum si oriunde. Mi-e dor de mine, cea care credea si putea. Care isi tinea pleopele deschise la ceas tarziu in noapte pentru a profita de cele cateva ore pe car...

Ador mirosul de asternuturi in care tocmai am facut dragoste. Miros a parfumuri si a carne si a amor. A pasiuni si minciuna si orgasm. Imi place sa imi cufund fata in perna lui si sa raman asa, nemiscata, cateva clipe in care rememorez clipele de placere. Si apoi sa plang. Sa stiu ca-s prinsa intr-o capcana cruda intinsa in mod deliberat de un pervers pe care il iubesc, il mangai, il dezmierd si il provoc. Numai pentru ca mai apoi sa fiu aruncata in nimic...

Mistret (1911, 1923, 1935, 1947, 1959, 1971, 1983, 1995, 2007) Nativii Mistret sunt persoane galante, seducatoare si discrete. Se bucura de succes in tot ceea ce fac; dar daca celorlalti li se pare ca succesul nativilor Mistret vine de la sine, secretul lor e, de fapt, munca. Fiecare succes al lor are la baza multa munca si dedicatie. Fiind persoane singuratice nu prea isi fac prieteni, insa prieteniile pe care le leaga sunt, in general, pe viata, iar cei pe care il aleg drept prieteni se pot considera norocosi. Nativii mistret sunt calculati, atenti, foarte loiali si foarte bine informati. Acestia se remarca si prin faptul ca evita, pe cat se poate, confruntarile gasind calea amiabila de rezolvare atata timp cat nu le afecteaza prea mult propriile interese. Anul 2010 se anunta un an destul de calm pentru nativii Mistret. Acestia vor reusi sa isi rezolve anul acesta problemele pe care le au atat la munca cat si pe plan personal. Mici provocari vor mai aparea ici colo insa nativi...

Ştiu că eşti acolo, că ai vr ea să mă laşi Să pătrund în umbra sufletul u i tău, Dar… eu nu pot să ajung la tine. Nu pot, pentru că nu mi-ai des chis. Mai ştiu că atunci când eşti singur, mă cauţi dar… nu poţi să mă găse şti. Nu poţi pentru că cineva acolo te împiedică să te laşi purtat de adierea vantului pentru a ajunge la mine. Ştiu că atunci când vibraţiile nopţii te învăluie, mă aştepţi dar… te bucuri când nu mai vin. Mai ştiu că dacă mă găseşti, vrei să rămân dar…aştepţi să plec. Ştiu că visezi atunci când ultima sclipire a pleoapei mă caută printre iluzii. Şi ştiu că încă mă mai simţi, Mai simţi freamătul surd al coapsei. Ştiu că îţi este teamă să mă atingi la fel ca atunci când prima licărire de lumină a apus. Ştiu că atunci când îmi auzi vibraţiile, încerci dar… nu poţi să te laşi atins. Ştiu că ai vrea dar te rogi să nu fiu eu Aceea care te face să tresari. Ştiu că eşti puternic dar… cu o ultimă atingere te-am învins. Ştiu că ai vrea să fii aici dar… nu poţi abandona. Mai ş...

PENTRU APA CALDA, DIN CARE-AI APARUT PENTRU ZAPADA SI PRIMUL SARUT PENTRU CANTECUL SIMPLU CARE TE-A ZAMISLIT DIN IUBIRE SI LACRIMI IUBIRE SI MIT PENTRU VISUL FRUMOS IMPREUNA VISAT PENTRU TOT CE MI-AI DAT PENTRU TOT CE MI-AI LUAT PENTRU SOARELE NOSTRU CE INTRUNA VA FI PENTRU ZIUA DINTAI PENTRU ULTIMA ZI PENTRU SOARELE CALD SI OCHII ADANCI PENTRU INTREAGA SPERANTA DINTRE FLORI, DINTRE STANCI PENTRU DRUMUL IN DOI PENTRU STELELE CE STRALUCESC DIN TOATA INIMA I-TI SPUN TE IUBESC!

Daca vreodata ai sa te trezesti din somn si vei vrea sa ma ai langa tine,priveste cerul si asculta tacerea noptii....ma vei gasi printre stele, voi fi acolo sa-ti ascult dorinta si sa-ti raspund chemarii.... ....nu ma striga,voi sti ca ma cauti...nu-mi spune ca ma iubesti..stiu deja asta....nu pune intrebari, n-am sa stiu sa-ti dau raspunsuri...cauta-ma !ma vei gasi ratacind dupa tine...ajuta-ma sa te gasesc...tacerea va spune totul...

N-am văzut nimic mai frumos pe lumea asta decât ochii tăi atunci când mă priveşti, ......nicicând o mângâiere nu a fost mai delicată decât a ta, ..............niciodată inima mea nu a tresărit aşa cum tresare când te văd în fiecare zi. Nimeni n-a iubit şi nimeni nu va iubi mai mult ca noi, pentru că dincolo de tot ceea ce e omenesc, sufletele noastre respiră împreună...

.............. din momentul în care pentru prima oară aerul inundă plămânii creaturii pe nume “om”, acesta face cunoştinţă cu durerea, urmează plânsul şi imediat uitarea durerii printr-un somn adânc, profund, liniştitor. ...... învăţăm că timpul trece, şi pe lângă trup în noi mai există ceva mult mai greu de înţeles, mult mai sensibil şi totodată mai uşor de vătămat. Sufletul. Acel dor, acel jind după tot ceea ce iubeşti, acea ghiară care sfâşie fără milă atunci când încrederea, sentimentele, iubirea şi visul se prăbuşesc în trădare, indiferenţă şi pesimism …acea speranţă că totul se va rezolva, acea nebunuie de a crede în imposibil…toate… se nasc din suflet. I se mai spune …’’Inima’’. Rănile trupului se vindecă, rănile sufletului se uită. Cicatricile trupului se văd, cicatricile sufeltului nu se văd…ci se transformă într-o absurdă maşină a timpului…te duce la nesfârşit prin aceleaşi locuri ca să trăieşti la nesfârşit aceleaşi dureri. Un singur leac există. Uitarea. Se sp...

In sufletul meu, acum pierdut in lacrimi Un vuiet usor de primavara imi adoarme-n brate, Cuvinte calde de dor ce-mi patrund amar Credinta, Speranta, Iubire si Moarte. Acum, somnul imi este plin cu durere Precum trandafirii uscati, strinsi pe obraz, In durerea ta pe care nu o voi uita Cu timpul crud care nu va mai pleca. Oceanul meu de lacrimi si durere S-a scufundat in mari petale de crini Ce infloresc la margini de apusuri In lumini albe de clestar. Trandafirii trupurilor noastre Singereaza lin, tulburind oceanul, Totul din mine este doar pentru tine Cu dragostea din oceanul de lacrimi Ce plinge acum singur si mortuar In Credinta, Speranta, Iubire si Moarte.