Cu ce sublere masori emotiile ca sa stii ca au devenit sentimente? Cum iti cantaresti bataile inimii ca sa pricepi daca ceasul ei tine ritmul unei mari iubiri sau doar se grabeste dupa o tresarire de teama, de dor, de speranta? Am banuit ca m-am indragostit cand am adormit cu gandul la el si m-am trezit pentru ca-mi era dor sa mi-l amintesc din nou. Dar nu mi-am dat dreptul sa cred. Si-atunci am mai asteptat o vreme. Si m-am gandit din nou ca m-a napadit o dragoste mare cand m-am pomenit mergand pe strada si intorcand capul cu speranta ca, printr-o minune, el a rasarit langa umarul meu stang, acolo de unde se dezlipise ultima data lasandu-mi senzatia ca mi-a jupuit pielea, ca a iesit din mine, rupandu-se de intreg. M-am intrebat din nou daca nu cumva am gasit iubirea aceea, pe care o cautasem toata viata, atunci cand dorul de el m-a urmat in vis, si m-a facut sa tresar din somn mistuita de setea de a-i fi mama, si sora, si sotie, si fiica. Cum stiu ca iubesc? Poate pentru ca ma intreb...
In sufletul meu, acum pierdut in lacrimi Un vuiet usor de primavara imi adoarme-n brate, Cuvinte calde de dor ce-mi patrund amar Credinta, Speranta, Iubire si Moarte. Acum, somnul imi este plin cu durere Precum trandafirii uscati, strinsi pe obraz, In durerea ta pe care nu o voi uita Cu timpul crud care nu va mai pleca. Oceanul meu de lacrimi si durere S-a scufundat in mari petale de crini Ce infloresc la margini de apusuri In lumini albe de clestar. Trandafirii trupurilor noastre Singereaza lin, tulburind oceanul, Totul din mine este doar pentru tine Cu dragostea din oceanul de lacrimi Ce plinge acum singur si mortuar In Credinta, Speranta, Iubire si Moarte.
Comentarii
Trimiteți un comentariu