Parinte

 Când ești la rândul tău părinte, 

O singură dorință ai

Să îl iubești tare, tare de tot

Să aibă mamă, 

Să aibă tată,

Să fie sănătos. 

Când ești la rândul tău părinte

Copilăria îți vine pusă pe o tavă

De acolo nu știi ce să iei 

Să iei îmbrățișările?

Bătăile?

Certurile alor tăi?

Când ești la rândul tău părinte 

Faci rugăminți târzii într-un ceas păgân, 

Și-ți juri ca tu nicicând să fii 

Ca mama ‘ceea ce te-a împins

Ca tatăl ‘cela ce n-a prea fost.

Când ești la rândul tău părinte

Te uiți în spate și vezi în față

Pe tine mică în omulețul ăsta

(...)

Dar,

Când ești la rândul tău părinte

Te legi la mâini încătușat

Cu-n fel de legământ în tine-ți pui

Că niciodată n-o să faci ca ai tăi

(...)

Când ești la rândul tău părinte

Vrei ca el să crească cum tu nu ai avut

Îți spui:

Să-i fie bine lui,

Să aibă ce eu n-am avut,

Să nu treacă prin ce-am trecut.

(...)

Când ești la rândul tău părinte 

Atât vrei pentru el

Familie să aibă,

Să fie și ceva pe masă,

Să vă iubiți cum n-ați iubit nicicând,

Să aveți o mică sărbătoare în orice zi

Din lucruri simple, neînsemnate.

Când ești la rândul tău părinte 

Ceva știi sigur

Că o dată în viață ești copil.

O dată doar.

Și este vina ta, îți spun,

Dacă n-o faci să fie

Cea mai frumoasă dintre povești.